Aplicaţiile practice ale radarului Doppler. Meteorologia este domeniul în care se întâlnesc cele mai multe aplicaţii ale radarului. Datele obţinute cu ajutorul radarului fac parte din sistemul observaţional şi sunt folosite:
– a) pentru iniţializarea modelelor numerice de prognoză a vremii,
– b) pentru prognoza de tip ,,nowcasting” şi pentru prognoza de foarte scurtă durată, mai ales în prognoza şi detecţia fenomenelor meteorologice severe ca de exemplu:
– b1) detecţia grindinii înainte ca aceasta să cadă la sol,
– b2) detecţia tornadelor cu 30 de minute înainte ca acestea sa afecteze o anumită zonă a suprafeţei terestre,
– b3) detecţia fenomenului de ,,microburst”, fenomen care, în esenţă, constă într-un puternic curent vertical descendent, mult mai puternic decât curenţii descendenţi caracteristici norilor convectivi Cumulonimbus. Cu ajutorul radarului se poate detecta fenomenul cam cu 10 minute înainte de ajungerea acestuia la suprafaţa Pământului.
Lidarul (laserul) – poate măsura direct sau indi-rect concentraţia în aerosoli, înălţimea bazei norilor, com-poziţia acestora şi a ceţii, temperatura ae-rului, prezenţa dife-ritelor gaze: oxigen, hidrogen, dioxid de carbon etc., variaţia acestora în timp şi spaţiu, precum şi depistarea de la dis-tanţă a perturbaţiilor atmosferice, a direc-ţiei şi vitezei vântu-lui.
Spectroscopul – cu care se fac observaţii asupra aurorelor polare şi a altor fenomene care dau indicaţii asupra compoziţiei aerului şi stării atmosferei la înălţimi mari.
Avionul ca mijloc de cercetare este folosit în sondajele meteorologice şi are avantajul că observaţiile instrumentale pot fi completate cu cele vizuale. Este un adevărat laborator zburător care urcă la 15-20km, recordul de înălţime depăşind 100km.
Racheta meteorologică se utilizează pentru cercetarea atmosferei superioare, aparatura sensibilă transmiţând la sol prin radio valorile parametrilor măsuraţi, valori care pot fi recuperate şi după paraşutarea pe sol a ogivei rachetei.
Sateliţii meteorologici, evoluând în jurul Pământului oferă posibilitatea studierii atmosferei din spaţiul extraterestru, pe o durată îndelungată, o suprafaţă extinsă şi nu doar pe verticala unui singur punct.
Sateliţii meteorologici transmit spre Pământ fotografii ce furnizează observaţii directe asupra nebulozităţii, a deplasării maselor de aer şi fronturilor atmosferice, permit depistarea, localizarea şi urmărirea ciclonilor tropicali, extinderea zonelor cu strat de zăpadă şi a altor fenomene meteorologice etc.
Satelitul meteorologic este un satelit artificial al Pământului special dotat pentru măsurători meteorologice. Sateliţii meteorologici sunt utilizaţi pentru obţinerea de informaţii, în timp real, asupra stării atmosferei terestre şi determinarea parametrilor geofizici/geochimici, prin prelucrarea numerică a imaginilor.